Cauza nu este în costuri. Este în preț.
„Aveți perfectă dreptate. Care credeți că este cauza principală a scăderii profitului?”
Robert Szakacs, 28.08.2026
Răspunsul stă în două documente publice: bilanțurile pe cinci ani și propria listă de prețuri.
Cel mai scump produs al vostru se vinde azi cu 140 de lei kilogramul.
Simularea alăturată nu este o predicție de preț. Este o schimbare de unitate comercială: nu vindeți un kilogram de brânză, vindeți o seară în doi. Nimeni nu cumpără un kilogram dintr-o cutie-cadou, deci kilogramul devine un artefact contabil, folosit aici doar pentru comparație.
Reperul onest: 714 lei pe kilogram înseamnă de 6,8 ori mediana portofoliului vostru actual, care este 105 lei, și de 5,1 ori cel mai scump produs pe care îl aveți azi. Distanța este mare, iar mărimea ei este exact subiectul unui pilot, cu costurile complete incluse.
Cele 177 de conturi HoReCa vând deja un moment. Eticheta încă vinde un gramaj.
Într-un restaurant, brânza voastră ajunge pe o farfurie, lângă un pahar de vin, la o masă în doi. Momentul este deja construit acolo, de altcineva, iar valoarea lui rămâne la ei. Pe raft, același produs se prezintă prin gramaj, tip și etichetă tehnică.
Conceptul mută unitatea de la cantitate la ocazie: două porții individuale, asocierea cu vinul și o prezentare care se poate dărui. Aceeași brânză, alt motiv de cumpărare, alt raft în minte.
Substanța este construită și plătită. Sensul ei nu a fost încă scris nicăieri.
Cele 300 de tone de capacitate, cei 31 de ani și gama de la 30 până la 730 de zile sunt deja cheltuite. Nu mai trebuie construite. Din tot sistemul de brand, un singur element poartă azi maturarea în mod literal: eticheta unui produs.
Măsurat pe cele opt elemente, cu dovadă pentru fiecare, rezultatul este 34 din 100. Grila și punctajele sunt pe slide-urile de coerență din acest deck, ca să poată fi contestate punct cu punct.
Brânza maturată doi ani o vindeți cu 127 de lei kilogramul, iar pe cea cu trufe luați 140.
Mediana raftului vostru este 105 lei kilogramul, așa că doi ani de maturare vă aduc 22 de lei în plus, iar trufele adaugă 35. Trufele se cumpără de la furnizor și le poate pune oricine în brânză, în timp ce cele 730 de zile de așteptare nu se pot cumpăra de nicăieri. Prețul îl stabiliți voi, în propriul vostru magazin.
Timpul de maturare există deja în gamă, de la 30 de zile până la 730. Pe Trascău scrie „maturată 24 de luni pe pat de lemn”, iar ambalajul de Apuseni spune doar „brânză maturată”, fără nicio durată. Când fiecare etichetă din gamă poartă originea, lotul, zilele de maturare, trasabilitatea și felul în care se folosește brânza, timpul devine un argument pe care îl puteți pune în preț.
98% din tranzacții se închid într-un loc în care nu aveți vânzător.
Aproximativ 2% din vânzări trec prin magazinul propriu, singurul loc în care puteți vorbi direct cu cumpărătorul. Restul se închid la raft și în meniu, prin aproximativ 800 de listări și 177 de conturi HoReCa, unde nu este nimeni de la voi în cameră.
Nu putem afirma din date publice unde se ia decizia; oamenii pot alege pe Instagram și cumpăra în hipermarket. Putem afirma însă unde se încheie tranzacția, iar acolo singurul vostru reprezentant este ambalajul. El, meniul și materialele comerciale trebuie să ducă singure motivul alegerii.
De Colțești semnează ambalajul. Trascău deține raftul.
Pe ambalajul actual sigla De Colțești este mică, iar TRASCĂU ocupă aproape toată fața, deci cumpărătorul memorează Trascău. Vechiul ambalaj avea exact aceeași structură, cu TOROCKOI mic și TRASCĂU mare, așa că rebrandul a schimbat semnătura și a lăsat neatins locul produsului în mintea cumpărătorului.
Pe raft, Trascău a ajuns să fie numele categoriei. Originar vinde „Brânză maturată Trascău” la 127 de lei kilogramul, Mega Image o vinde la kilogram fără nicio marcă în față, iar singura listare Trascău care vă aparține poartă încă semnătura veche, Torockoi. Sub numele De Colțești stau Tilsit, Apuseni, Piper, Trufe și Nucă, fără niciun Trascău.
DE COLȚEȘTI
Brânză maturată
Din Apuseni · Munții Trascău
În ordinea aceasta De Colțești devine proprietarul, iar Munții Trascău rămân dovada originii. Cât timp ierarhia rămâne cea de azi, banii puși în comunicare construiesc teritoriul, din care câștigă și concurenții.
